:”Chiddu chi non potti n’esercitu, potti nu filu” (Quello in cui ha fallito un esercito, c’è riuscito un filo).
Giuseppe Musolino, taglialegna di mestiere, nasce a Santo stefano in Aspromonte il 24 Settembre 1876 e muore a Reggio Calabria il 22 Gennaio 1956.
Meglio conosciuto come “ Brigante Musolino” venne soprannominato anche “U re di l’Aspromunti” (il re dell’Aspromonte).
La sottostante poesia si ispira al processo avvenuto a seguito della sua cattura avvenuta ad Acqualagna in provincia di Pesaro Urbino, mentre che Musolino, attraversando un viottolo di campagna, alla vista di due carabinieri in servizio, ma ignari della sua identità, comincia a correre inciampando in un filo di ferro sporgente da un filare di viti; la conseguente caduta permise ai carabinieri, insospettiti da quel suo comportamento, la cattura.
GIUSEPPE IMPELLIZZERI
L’interrogatorio
Del Giudice Istruttore
Al
E supplica fatta a Sua Maestà colla speranza di ottenere una grazia
INTERROGATORIO
Sugnu costrittu mutari pensieri
E speru a Dio chi m’avi jutari
Si mi rinesci mi ni vogghiu iri
Chi tra sti munti chiù non pozzu stari
La Calabria mi cerca di tradiri
Circassi pi l’America scappari
Ca non ci pozzu stari pi ragiuni
Cu cinquanta mila liri di taghiuni
- Macari mi caminu a picuruni
Mi naia iri parti luntani
Non aju di circari chiù scasciuni
Ca sugnu comu fussi tra li mani
Ca si mi capitanu intra a sti vadduni
Mi sparanu chiù peju d’un cani
Ora mi mettu a mani un bastuncinu
E cercu di pigghiari lu caminu,
- Rivavu nella provincia di Urbinu
Comuni d’acqua lagna numinatu
Cuntrata muntibellu lu culpinu
Miseramenti ni vinni arristatu,
cumminazioni fu lu so distinu
iddu mancu n’era numinatu
eranu in pisca a nautru briganti
e Musulinu ci passau d’avanti.
- I carabinieri tanti vigilanti
Videnduci cambiari natra strata
Ficiru cursi comu l’elefanti
Appressu d’iddu ficiru a scappata
E Musulino sempre andava avanti;
vicinu di na vigna impriulata
cun filu di la preula ‘mpinciu
chissa fu la cagiuni chi cadiu
Lu carabinieri Serra lu tiniu
- Cu na manu a lu cozzu lu afferrau
L’altru cumpagnu subitu curriu
Na catina a lu coddu c’inchiaccau
Lu stringiu tantu finu ca putiu
Ca musulinu non si riminau
Strittu di mani e pedi ncatinatu
Sino ca alla caserma fu arrivatu.
- Alla caserma cianno dimandatu
Dimmi comu ti chiami malfatturi
Dimmi di cu si figghiu, sceleratu,
così armata e chinu di riuri.
- Signuri , di Bagnara sugnu natu,
e mi chiamu Franciscu Calafiuri,
figghiu di Roccu, la paternità
e di Rosaria Conti, mia mammà.
- Ci misi impegnu l’autorità
Sintennulu chi era calabrisi
Dissi la cunuscenza vogghiu ca
Varii pirsuni di lu so paisi
Si è chissa pirsuna chi si sa
Vogghiu sapiri li fatti precisi
Vardannulu beni per un mumintinu
Suspettu ch’è u briganti Musulinu.
- Un tiligramma allura ci spiriu
A Santu Stefanu con grande urgenza
Lu Sindacu firmò lu riscontrino
Chiamò a Vicenzu Zocculu in prisenza
Lu brigaderi e Zerilli partinu
Cu Zucculi pri fari a conoscenza
Perciò lu fattu ni vinni appruvatu
Essiri Musulinu carceratu.
Iu di stu fattu ni sunu informatu
- Chi ni fu traspurtatu in traduzione
pi Catanzaro l’hanno destinatu
ufficialmenti con grandi attenzioni.
D’intra lu vaguni di ferru allannatu
Addetto come fussi na prigiuni
Rivatu a Catanzaro si prelessi
Di rinnovari li novi processi.
- Musolino tra la cella si permissi
di fari istanza a la sua Maestà
Si pi crimenza sua mi concedessi
Quanto la mia sciagura ascolterà
Non per grazia se mi concedessimo
sulo pi la sua benignità
Quanto ascoltassi tutto lu trattatu
Comu ni vinni prima calunniatu.
- Come benigno padri di lu statu
E dalla Patria nostra e la libertà,
scolta di lacrimi di uno sventurato
di come ci pizzai la libertà,
con la massima stima l’ho chiamatu
suprema altezza e sacra maistà
di dari udienza per un momentino
a chiddu sventuratu Musolinu.
- Lu Re nun ascolta mai n’assassinu
Dopu chi tante vittime ha formatu
Della domanda sua ni discurrinu
Lu Re mancu lu guarda ritrattatu
Non c’è speranza chiù di Musolinu
Si ne di qualchi appoggiu riservatu
Fu data l’ordinanza di riuri
Ascoltato dal giudice istrutturi.
- Ci dissi Musulinu senza orruri
Spiegati tutto lu to riservato
Discurri quanto vuoi senza timuri
Pirchì so Maistà mi ci ha mandatu,
io ci rapporterò li toi duluri
si di questi guardii maltrattatu
rivela tuttu chiddu che tu
che io lu porterò a sua Maestà.
- Signuri , la mia lingua non basterà
raccontarvi tutto lo passato
fui inculpato di una infamità
d’aviri fattu un omicidio mancatu,
ma Diu conusci la ‘nnucentità
signuri stati attentu a lu parratu
per mezzu di partitu ed ingannu
mi ficiru buscari vintun’annu.
- Io tra na cella sempre suspirannu
Pensannu sta crudele infamità
Non rivai a cumpiri vintun’annu
Chi prima la truvai la libertà
Criu chi la signuria vostra sta scutannu
E sente tutta la fatalità
Si era lei stessu censuratu
Non criu chi non s’avissi vindicatu !
- Perciò considerati nu sventuratu
Dopu sentiri dari da sintenza
Scappai di li carceri rabbiatu
Chi mi rudii li mani pi cuscenza
Non visti di l’occhi com’era luciatu
Pigghiai la campagna in violenza,
e poi, tanti cavighi operai
che e nimici la testa ci scippai.
- Signuri judici iu mai rubai
Non fici mali a cu non ci ha colpatu
Sulu li me nimici mi levai
Perciò mi meritassi perdunatu
Prepotenza cu donni non usai
Comu sorelle l’haiu rispettatu
Firii cu di mia s’ebbi abbusari
Chi sutta lu me nomu ia rubari.
- Perciò tuttu lu munnu po’ chiamari
Tra cincu anni chi sugnu alla costa
Si c’è carcunu chi ci fici mali;
tannu mi dichiarati faccia tosta,
ho terminatu tuttu di parlari
e spettu di vossia la risposta.
Fighiu, pi cuntu miu si cundanatu
Pirchì uccidisti un poviru impiegatu.
- Chi ci curpa quantu unu è cumannatu
De è forzato a fari u so doviri,
se tu cori tirannu e sceleratu
ci scaricasti un corpu di fucili
I meriti di andari fucilatu
Ma sa liggi non c’è, non la po aviri,
ora figghiu pir tia non c’è spiranza
ti meriti di stari ntra na stanza.
- Signuri, si la fici sta mancanza
Ma iddu a mia mi havi scuncicatu
Cridiri ci facia la so ‘ngnuranza
Di farmi moriri fucilatu
Ma iu pinsai senza chiù tardanza
Con un colpo di fucile l’ho abbuccatu
Pirciò pi liggi pozzu riclamari
Chi fu comu difisa pirsunali.
- Ca giustu dici, tu non dici mali
Appuntu tu allura t’hai sculpatu
Dumandici lu codici pinali
Lu premiu che ti tocca scelleratu
Macari hai ficci di parrari
Dopu tanti dilitti c’hai furmatu
Ora fighiu, ti cunsighiu pi cuscenza
Mi ti cianci la santa pinitenza.
- Signuri mi sa batti la cuscenza
E l’arma mi sa sapi calculari
Mi no scrivi calcata la Sintenza
Pirchì non c’è riati criminali
Signuri siti n’omu di scienza
Pi liggi mi duviti cuddannari
Ca si la liggi giusta non si danna
Non mi tocca mancu gnornu di condanna.
- Ca giustu la tua lingua ti cumanna
Tra na parola tu ti ni nisisti
Ancora ai tempu di filari manna
Pi li tanti dilitti chi facisti
All’argastolo la Liggi ti cundanna.
Pri la gran malatesta chi ci avisti
Si non eri briganti e scialaratu
I nimici l’avevi pirdunatu.
- Tannu la Liggi ci avria pinsatu
Diceva n’è briganti Musolino
Ognadunu t’aviria difinsatu
Dicennu che non eri n’assassinu
Tu allura tinni ai vindicatu
Mazzannu a tutti comu un saracinu
Ora dumandi scusi finalmente
Doppu ca fattu a scanna d’innuccenti.
- Signori Iudici e dignu Presidenti
Cunsidirati a me lu Criaturi
Comu mi cunnannaru intorta menti
Di la frunti mi scapparu li suduri
Tistimoni carogna e prepotenti
Nimici mei tiranni e malfatturi
Comu scappai minn’ho vindicatu
Sino a numero setti n’ho scannatu.
- Annunca lu sa diri scelliratu
Livasti tanti patri di famigghia
Ognadunu li so figghi à bannutatu,
Pi li strati ca su na maravigghia
- E iu pirchì avia a stari carciratu
Pir mia nudda ragiuni mi cunsigghia
- Raggiuni nun cinn’è pu sciaguratu
Mentri chi tu ti meriti abbrusciatu.
- Signuri judici ni resta prigatu
Mancai trasportato di la rabbia
Non mi meritu di stari cà filata
Pirchì nun sugnu n’aceddu di gabbia
- Ca già ti miritassi pirdunatu
Ti pari nenti un piccatu di rabbia
Ca si la liggi a tia non ti discacci
Navemu a mettiri na maschira in facci.
- Così terminu io tutti l’impacci
Appressu vi darò lu risultatu
Alla causa videmu li dispacci
Comu finisci e comu n’è trattatu
Com’ora sunu chisti li minacci
Di lu judici chi vinni intirrugatu
Aura di la causa e finiia
Vi vogghiu fari na storia compita.